Ashihara Karate - Istoric

Denumirea de Ashihara Karate vine de la numele lui Sendai Kancho Hideyuki Ashihara, cel care a dezvoltat acest nou sistem de karate din Kyokushin. Născut în 1944 lângă Hiroshima și crescut de bunici, acesta a început să practice Kendo la vârsta de 10 ani. La 15 ani merge să lucreze la Tokyo și ajunge într-un dojo un an mai târziu. Obține centura neagră după doar câțiva ani, apoi devine instructor. Pleacă spre sud, pe insula Shikoku, iar odată mutat la Yawatahama începe să dezvolte principiul Sabaki, unul dintre cele mai cunoscute din karate, reprezentativ pentru stilul său.

Devine tot mai apreciat și îndrăgit și este exclus din Organizația Internațională de Karate (IKO), așa că în 1980 fondează NIKO (Noua Organizație Internațională de Karate). Sendai Kancho Hideyuki Ashihara a scris câteva cărți, printre care ”Fighting Karate” și ”More Fighting Karate”; acesta a murit în 1995, lăsându-i fiului său, Hidenori, să ducă tradiția mai departe.
Sabaki sau Tai Sabaki este o metodă specifică Ashihara Karate și se referă la acționarea ca un întreg, la control și la pregătirea următoarei mișcări din luptă. Este o îmbinare a ofensivei cu defensiva, bazându-se pe strategia de exploatare a „punctului mort” al adversarului.

Despre Sabaki se poate spune că s-a născut odată cu NIKO, în anii ′80. La fel ca orice alt aspect care ține de karate, și Ashihara Karate, dar și metoda Sabaki au la bază câteva principii care funcționează ca niște legi: structură atent gândită, politețe și respect față de sine, față de adversar și de Sensei și față de lupta propriu-zisă. Toate mișcările sunt naturale și nu se axează pe simpla utilizare a forței, ci o combină pe aceasta cu manevrele inteligente, dorindu-se neutralizarea și controlul atacului oponentului.

Acțiunile de luptă în karate sunt alcătuite din mai multe elemente: atac, blocaje, eschive, imobilizări, contraatacuri și absorbția atacului, îmbinarea corectă a acestora având ca rezultat o artă cu adepți în întreaga lume.
Mobilizarea înseamnă luarea poziției potrivite, în conformitate cu tehnica aleasă. Execuția este alcătuită din atac direct, unde se poate reacționa prin blocaj, eschivă, imobilizare și contraatac, tehnici executate într-un ritm constant. Absorbția atacului înseamnă eschivarea pentru a ajunge în lateralul sau spatele adversarului, pentru a menține controlul, urmat de contraatac.